Anamaria Vasile

LUMINIȚA LUCREAZĂ DE 25 DE ANI LA BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ DIN BACĂU, IAR ÎNTR-O ZI A AVUT PARTE DE CEA MAI MARE UMILINȚĂ DIN PARTEA ȘEFULUI SĂU. BĂRBATUL A CHEMAT-O ÎN BIROU ȘI I-A DAT VESTEA ÎNGROZITOARE

Luminița lucrează de 25 de ani la Biblioteca Județeană din Bacău, dar într-o zi a trăit cea mai mare umilință. Șeful a chemat-o la el în birou și i-a dat cea mai urâtă veste.

Luminița Neacși se pregătea a doua zi de o lansare a propriei sale cărți la locul său de muncă. Un volum care voia să fie un model pentru cei din etnia romă, ca să înțeleagă că au o șansă. A fost însă refuzată în ultima clipă pe motiv că este un eveniment privat.

Dezamăgită bibliotecara a scris un mesaj dur la adresa șefului instituției la care lucrează, pe care îl acuză de discriminare.

“Va informez cu mare mâhnire sufleteasca că lansarea de carte care trebuia sa aibă loc in data de 21 septembrie la sediu Bibliotecii Judeţene ,,C. Sturdza” din Bacău a fost anulată de domnul Adrian Jicu, directorul Bibliotecii Judeţene Bacău, pe motiv ca acest eveniment ar fi fost unul privat. Această hotărâre mi-a fost comunicată vineri, cu o zi înainte de lansarea cărţii, după ce timp de o săptămână am pregătit sala, scaunele, mesele, si desfăşurarea evenimentului în cele mai mici detalii. Am alergat la Consiliul Judetean sa cer un punct de vedere domnului Sorin Braşoveanu. Nu am reuşit nimic cu toate că mi s-a sugerat să închiriez sala contra unei sume, domnul Jicu a refuzat categoric. Deşii cu o săptămână înainte au avut loc mai multe lansări de carte in biblioteca băcăuană, una dintre doamne, Andreea Răsuceanu, venind tocmai de la Beijing, China, ca să-şi lanseze propria-i carte, evenimentul nu a fost considerat unul privat…Iar eu, bibliotecară de 25 de ani la Biblioteca Judeţeană ,,C. Sturdza” din Bacău , cu o mare dragoste şi implicare pentru această instituţie, nu am avut loc. Motivul real ?? SUNT DE ETNIE RROMĂ! Şi se pare că ţiganii nu prea au ce căuta în Biblioteca Judeţeană, deoarece domnul Jicu nu-i agreează. Doar domnul Matei Vişniec îi simpatizează pe rromi, acceptând cu plăcere să se fotografieze cu o ţigancă ca mine, başca că eram îmbrăcată în portul de şătrăriţă… Ba mi-a cerut si numărul de telefon şi adresa de mail asigurându-mă că îmi va comunica impresiile dumnealui despre cele două cărţi scrise de mine şi dăruite dânsului. Oamenii cu adevărat mari nu se ruşinează… Domnul Jicu nu putea accepta în ruptul capului ca o ţigancă să-şi lanseze cartea în care vorbeşte tocmai despre viaţa petrecută în şatra de ţigani…despre lupta de a depăşi un tipar de gândire şi de comportament ancestral, de a-ţi înfrunta proprii părinţi lăutari refuzând să cânţi ca Gabi Luncă cântece de genul ,, Dă mamă cu biciu-n mine…” şi încercând să convingi ca-ţi poţi croi o altă soartă învăţând carte.. Despre durerea imensă de a descoperi după ce-ai absolvit două universităţi, ca nu eşti a nimănui…pentru că lumea din care ai plecat te considera o trădătoare, a tradiţiilor, a comunităţii iar lumea în care ai sperat să accezi nu te primea pentru că ,,ne pare rău, nu vă ajută faţa…” O lume care judecă după culoarea epidermei si nu după culoarea sufletului… Pe ultima sută de metri, cu bunăvoinţa părintelui Pimen, am organizat lansarea la biserica din curtea spitalului, direcţionând invitaţii spre noua locaţie. Păcat domnule Jicu că aţi ratat şansa atâtor tineri de etnie rromă să afle cum îşi pot depăşi condiţia socială şi să acceadă la normalitate… nu sa imite normalitatea ci s-o trăiască cu adevărat chiar dacă e o cale presărată cu multă durere… Dreptatea care mi s-a făcut şi mi se face încă în această bibliotecă se numeşte discriminare. Altfel …ce-ar putea fi ?”, se arată în mesajul Lenuţei Neacşu.